Maramureşul, un punct de reper al României Autentice

Cu un caracter cu totul original, cu elemente specifice pe care nu le găsim în alte zone ale României, Maramureşul este un izvor de cultură autentic românească dobândit atât din firea deosebită a locuitorilor, cât și din relativa izolare geografică.

large_img_184
Starea socială deosebită a maramureșenilor, care în timp s-a integrat în țărănimea satelor și a dat naștere unei clase de oameni liberi, scutiți de obligații și taxe, i-a stimulat să conserve și să promoveze cu mândrie valorile proprii în construcție, îmbracăminte, artă și limbă.
Graiul maramureșean este unul dintre cele 5 subdialecte de bază ale dialectului dacoromân. Acesta se vorbește în Maramureșul istoric: satele de pe văile Mara, Cosău și Iza, și cu mici variații pe Valea Vișeului și a Apșei.
Toate piesele portului popular sunt produsul industriei casnice textile : datorita culturilor de plante tehnice (cânepa, inul) și creșterea oilor (pentru producția de lână), apoi prelucrarea firelor (înmuiatul, melițatul, pieptănatul, etc.) și în cele din urmă țesutul pânzelor, în microateliere casnice, croiul și brodarea, la care se adaugă meșterii specializați în confecționarea cojoacelor, sumanelor, gubelor, opincilor și pălăriilor.
Portul maramureșean se remarcă prin eleganță sobră, reținută, fiind unitar .

MaramuresFata

Costumul femeiesc este compus dintr-o basma înflorată (neagră la femeile mai în vârstă), cămașă cu decolteu dreptunghiular, cu mâneci trei sferturi, poale peste care se îmbracă două zadii, un pieptar din pănură sură sau un „lecric” (jachetă), guba din lână albă cu mițe lungi, iar ca accesoriu „zgarda scumpă” (mărgele de corali) sau zgărdanele (țesături de mărgele mici în jurul gâtului).
Portul bărbătesc are ca element de bază cămașa albă, scurtă, cu mâneci largi, vara gatii (izmene) lungi până la mijlocul gambei, iarna cioareci din lână albă, chimir lat la brâu; lecric și gubă. Din gama accesoriilor notăm clopul și straița țesută în culori vii (T. Bănățeanul, 1965).